Socul, denumit științific și „Sambucus nigra” este un arbust înalt de 4 – 5m, de floră spontană, ce se dezvoltă în soluri fertile, afânate,  bogate în humus. Acesta crește din zona de câmpie, până în zona submontană, la margine de păduri.

Socul este sărac în calorii și bogat în vitamina C, fibre, acid fenolic, flavone și antociani. Părțile vegetale folosite sunt florile, fructele sau scoarța.

Florile de soc se recoltează în lunile mai – iunie, când sunt complet formate. Acestea sunt bogate în flavonoide, 1 – 3% rutozid, amine aromatice care îi conferă mirosul caracteristic (etilamina, izobutilamina, izoamilamina), glicozide cardiotonice, ulei volatil, triterpene, acizi fenolici, taninuri, zaharuri, mucilagii, vitamina C, săruri minerale.

Fructele – se culeg în lunile septembrie și octombrie, când sunt coapte și se usucă în încăperi încălzite. Acestea sunt bogate în flavone (rutina, isoquercitina, camferol), antociani, aminoacizi, acizi organici (malic, citric, tanic), carotene, taninuri, zaharuri, vitaminele A, B, C.

Scoarța – se recoltează în septembrie-octombrie și acțiunea terapeutică este dată de conținutul de tanin, rezina, colina, zaharuri.

Preparate farmaceutice. Se administrează sub formă de infuzie din flori, decoct din scoarță, tinctură sau pulbere, cât și sub formă jeleuri, de capsule sau comprimate, în combinație cu alte plante. Infuziile de flori și frunze se utilizează și extern, sub formă de băi sau comprese.