Chef Mădălina Roman

TIMP PREPARARE 60 min   PORȚII 3 TIP REȚETĂ Prânz DIFICULTATE Medie PRINTEAZĂ REȚETA Par a avea mai multe etape, dar...

TIMP PREPARARE 60 min   PORTII 2 TIP RETETA Prânz DIFICULTATE Medie PRINTEAZA RETETA Vrei un preparat  ușor de gătit și...

Inspirată din „crema de zahăr ars”, un simbol al rafinamentului urban din perioada interbelică, această versiune vegetală păstrează sufletul rețetei originale, dar îl traduce în alt limbaj. Textura fină din ovăz și amidon se îmbină cu aroma de vanilie și cu perele caramelizate în pudră de roșcove și anason stelat, pentru un gust cu note de caramel, cacao și malț.

Deși conopida nu era un ingredient central în bucătăria dacică, ea a devenit populară în Europa în secolele XVI–XVII, iar în România în secolul al XIX-lea, prin influențele otomane și europene. Tradițional, salata de conopidă fiartă cu maioneză și usturoi era un preparat obișnuit la mesele de familie. Imaginează-ți o cremă vibrantă, cu conopida mărunțită fin ca un cous-cous dens, quinoa gătită, usturoi vioi, mărar proaspăt și maioneză vegană mătăsoasă – un echilibru între aromă, densitate și prospețime.

Icrele de amaranth cu chia nu sunt o simplă imitație vegetală, ci o reinterpretare a unei tradiții adânc înrădăcinate în bucătăria românească. Semințele de amaranth, o comoară proteică uitată, redau perfect perla icrei, iar chia leagă totul cu delicatețe. Gustul este discret, mineral, iar textura e exact cât trebuie de vibrată, o propunere neo-contemporană care respectă trecutul.

Această halvă vegetală, cu structură densă dar fină, își are rădăcinile în tradiția bizantină și în obiceiurile de post din Balcani și Orientul Apropiat. Inspirată din rețetele de „halvas semolina”, a fost adusă în spațiul românesc prin schimburi culturale și adaptată cu ingrediente locale. În varianta de față, include semințe de chia, tahini, cremă de fistic, ciocolată neagră și fructe deshidratate - un echilibru între tradiție și modernitate.

Uneori, cele mai simple ingrediente ascund cele mai surprinzătoare povești. Inspirată din vechi preparate românești precum „laptele de bou” și „curcubete cu lapte”, această supă rece împletește tradiția fermentării naturale cu texturi contemporane: castraveți sau dovlecei murați la soare, fulgi de ovăz, mărar proaspăt și un strop de istorie reinterpretată.

În satele din Moldova și Maramureș, găluștele de post erau făcute din cartofi fierți, griș sau mămăligă rece, uneori umplute cu prune uscate ori ceapă călită, servite în sosuri simple din nuci, semințe de floarea-soarelui sau din cânepă. Laptele de cânepă, obținut prin zdrobirea și fierberea semințelor, era un aliment hrănitor și sacru. Această rețetă aduce în prezent acel filon vegetal arhaic, cu tofu și spanac verde, într-o compoziție moale, cu aromă de usturoi și verdețuri, scăldată într-un sos catifelat de cânepă.