RețeteBucătăria de suflet

Crème Brûlée de ovăz cu pere caramelizate și pudră de roșcove

Inspirată din „crema de zahăr ars”, un simbol al rafinamentului urban din perioada interbelică, această versiune vegetală păstrează sufletul rețetei originale, dar îl traduce în alt limbaj. Textura fină din ovăz și amidon se îmbină cu aroma de vanilie și cu perele caramelizate în pudră de roșcove și anason stelat, pentru un gust cu note de caramel, cacao și malț.

Cremă vegană de quinoa cu conopidă, usturoi, mărar și pâine prăjită

Deși conopida nu era un ingredient central în bucătăria dacică, ea a devenit populară în Europa în secolele XVI–XVII, iar în România în secolul al XIX-lea, prin influențele otomane și europene. Tradițional, salata de conopidă fiartă cu maioneză și usturoi era un preparat obișnuit la mesele de familie. Imaginează-ți o cremă vibrantă, cu conopida mărunțită fin ca un cous-cous dens, quinoa gătită, usturoi vioi, mărar proaspăt și maioneză vegană mătăsoasă – un echilibru între aromă, densitate și prospețime.

Icre vegane de amaranth cu chia

Icrele de amaranth cu chia nu sunt o simplă imitație vegetală, ci o reinterpretare a unei tradiții adânc înrădăcinate în bucătăria românească. Semințele de amaranth, o comoară proteică uitată, redau perfect perla icrei, iar chia leagă totul cu delicatețe. Gustul este discret, mineral, iar textura e exact cât trebuie de vibrată, o propunere neo-contemporană care respectă trecutul.

Halva de griș cu semințe de chia, nuci și fructe deshidratate învelită in ciocolată neagră

Această halvă vegetală, cu structură densă dar fină, își are rădăcinile în tradiția bizantină și în obiceiurile de post din Balcani și Orientul Apropiat. Inspirată din rețetele de „halvas semolina”, a fost adusă în spațiul românesc prin schimburi culturale și adaptată cu ingrediente locale. În varianta de față, include semințe de chia, tahini, cremă de fistic, ciocolată neagră și fructe deshidratate - un echilibru între tradiție și modernitate.

Supă rece de castraveți și dovlecei murați la soare, cu ovăz, iaurt și mărar

Uneori, cele mai simple ingrediente ascund cele mai surprinzătoare povești. Inspirată din vechi preparate românești precum „laptele de bou” și „curcubete cu lapte”, această supă rece împletește tradiția fermentării naturale cu texturi contemporane: castraveți sau dovlecei murați la soare, fulgi de ovăz, mărar proaspăt și un strop de istorie reinterpretată.

Găluște de tofu cu spanac în sos de cânepă

În satele din Moldova și Maramureș, găluștele de post erau făcute din cartofi fierți, griș sau mămăligă rece, uneori umplute cu prune uscate ori ceapă călită, servite în sosuri simple din nuci, semințe de floarea-soarelui sau din cânepă. Laptele de cânepă, obținut prin zdrobirea și fierberea semințelor, era un aliment hrănitor și sacru. Această rețetă aduce în prezent acel filon vegetal arhaic, cu tofu și spanac verde, într-o compoziție moale, cu aromă de usturoi și verdețuri, scăldată într-un sos catifelat de cânepă.

Praz umplut cu tofu și năut cu sos barbeque cu roșcove

Când vorbim despre praz, vorbim automat despre Oltenia, unde această legumă este o emblemă gastronomică. Rețeta pleacă de la prazul umplut tradițional, dar într-o formă lejeră, vegetală: cu tofu și năut în umplutură și un sos barbeque cu roșcove, care aduce un gust afumat-dulceag, echilibrat de condimente aromate.

Zalatină de cânepă cu caise caramelizate și busuioc proaspăt

În 1806, în colecția boierească „Rețete și secrete, bucate boierești din Moldova”, apar deserturi precum „zalatină de lapte” și „zalatină de cafea cu lapte” – rafinate, răcoritoare, asemănătoare cu panna cotta. Inspirată de aceste rețete uitate, am creat o variantă vegetală, cu agar-agar, semințe de cânepă și alune de pădure, bogată în gust și textură cremoasă.

Papanași fierți cu mei, ovăz și sos de fructe de pădure

Există deserturi care nu se uită. Așa sunt papanașii fierți, găluște moi născute în satele de munte, unde simplitatea era virtute, iar fiecare masă avea suflet. Rețeta păstrează spiritul rustic, dar le oferă o notă contemporană: semințe de chia, mei, ovăz și griș, completate cu pesmet auriu, cremă de fistic și sos acrișor de fructe de pădure.

Gulie crocantă umplută cu quinoa și mazăre

În Transilvania, gulia este un ingredient de bază în gospodăriile tradiționale, urcând în topul preferințelor după cartof și ceapă. Plecăm de la rețeta clasică, dar o gătim într-o versiune proaspătă și vegană: gulie crudă, subțire și crocantă, umplută cu quinoa și piure fin de mazăre aromat cu verdețuri, completată de maioneză vegană cu mărar.

Fasole frecată cu legume coapte și tofu crocant marinat cu pudră de roșcove, paprika și chimen

Inspirată din poveștile de demult, din vocea caldă a unei mame care freca cu răbdare fasolea fiartă cu lingura de lemn, această rețetă este regândită cu respect pentru simplitatea autentică, dar și cu curaj în aromele contemporane. Am pregătit o pastă cremoasă de fasole albă, cu legume coapte și usturoi copt, completată de tofu crocant marinat în condimente aromate.

Ardei copt umplut cu legume, semințe de dovleac și cânepă, cu sos de muștar și drojdie inactivă

Cu siguranță îți mai aduci aminte de gustul ardeilor umpluți din copilărie. Rețetele vechi trezesc mereu amintiri, gusturi familiare, mirosuri care încălzesc sufletul și scene dintr-un timp în care mâncarea era simplă, dar făcută cu răbdare și suflet. Așa se naște și această rețetă: pleacă de la clasicul ardei umplut, pregătit cu făină din semințe de dovleac, quinoa și legume.