Ai un copil mofturos la masa? Afla de ce face nazuri si cum rezolvi situatia!
Copiii mofturosi la masa produc batai de cap cand vine vorba despre gatitul pentru intreaga familie, rateaza gusturi interesante, feluri de mancare delicioase si nutrienti importanti din alimentele refuzate – legumele, salatele, fructele, leguminoasele sau cerealele integrale. De ce sunt unii micuti mofturosi la masa? Genele joaca un rol in perceptia gustului (unii copii sunt mai sensibili din nastere la gusturi, mirosuri si texturi), dar nu sunt singurii factori relevanti apropo de asta.
Citeste articolul nostru, pentru a descoperi care sunt elementele ce influenteaza preferintele alimentare ale micutului tau si cum poti trece mai usor peste perioada in care stramba din nas la orice ii pui in farfurie!
Descopera si 10 sfaturi pentru alimentatia sanatoasa a copiilor!
Cat conteaza genele?
Acum aproape 100 de ani, doi cercetatori lucrau impreuna intr-un laborator din DuPont, cand unul dintre ei (Arthur L. Fox) a scapat in aer putin praf de phenylthiocarbamide (PTC). Colegul lui (C. R. Noller) s-a plans de gustul amar din aer, desi Fox (care era mai aproape de PTC) nu simtea nimic, nici macar cand a gustat din cristalele cu pricina. Aceasta experienta l-a inspirat pe cercetator sa analizeze in detaliu stiinta gustului.
Studiile sale ulterioare au dus la descoperirea ca prezenta/absenta anumitor gene inseamna ca nu toti simtim amareala la fel. PTC-ul este, de exemplu, o substanta la care corpul nostru reactioneaza doar in prezenta unei singure gene, iar cine nu o are nu ii simte gustul amar. Pana astazi, cercetatorii din domeniu folosesc patratele de hartie acoperite de PTC pentru a evalua sensibilitatea la gustul amar.
Cand mancam ceva amar, 25-30% dintre noi nu simt nimic (fiind „daltonisti” gustativi), un procent similar simt amareala extrem de intens (fiind super-degustatori), iar restul se pozitioneaza intre cele doua grupuri, in spectrul acestui gust. Exista dovezi care au asociat statutul de super-degustator cu aversiunea la anumite mancaruri (mai ales fructe si legume care contin compusi amari, cum este varza de Bruxelles ori broccoli), iar alte cercetari fac o legatura intre alti factori genetici (anumite gene receptoare) si perceptiile specifice legate de gust (unele persoane asociaza coriandrul cu gustul de sapun, de exemplu). Este clar ca nu toti percepem la fel lumea aromelor gustative si asta sugereaza ca mofturosii la masa se pot naste asa.
Ce alti factori influenteaza mofturile la masa?
Dar genetica nu este singurul factor: studiile arata ca super-degustatorii sensibili la PTC nu au nicio predispozitie spre a fi mofturosi cand vine vorba despre anumite alimente. Cu alte cuvinte, nu exista o corelatie intre cat de bine simti anumite gusturi si preferintele alimentare; genetica joaca un rol, dar si mediul este important.
O evaluare (din 2015) a peste 12 studii legate de modelurile de consum ale copiilor a descoperit ca acestea sunt legate si afectate de o varietate de factori: trasaturi de personalitate, controlul parental la masa, influentele sociale, modelul alimentar al mamei. Unii copii devin mofturosi imitandu-si parintii sau pentru ca acestia pedepsesc, recompenseaza sau mituiesc anumite preferinte alimentare in familie.
Altii simt ca mesele sunt un moment important pentru parinti (care vor ca puii lor sa manance sanatos) si isi exercita controlul asupra acestuia, refuzand ce li se pune in farfurie; cand sunt presati sa manance, masa devine o experienta negativa, iar cand sunt santajati („Termina legumele si primesti desert”) invata ca dulcele e valoros si legumele nu.
Unora nu le e foame sau ar fi vrut altceva, dar au invatat ca daca spun „Nu imi place” pot scapa de obligatia alimentara. Un copil obisnuit cu mancarea deloc picanta gatita in familie va stramba din nas daca i se va oferi un fel de inspiratie indiana. Iar altul poate fi mofturos pentru ca vrea sa manance singur sau pentru ca nu ii place sa astepte mancarea dupa ce s-a asezat pe scaun.
Copil mofturos = adult cu probleme?
La maturitate, ceea ce simtim cand mancam ceva se combina cu aroma si textura alimentului, combinatia ajunge la creier si este asociata cu memoria, cultura si expunerea – factori care determina ce ne place in farfurie si ce nu. Experientele din copilarie legate de anumite feluri de mancare infuenteaza in mod puternic preferintele alimentare de la maturitate. Acestea din urma evolueaza odata cu inaintarea in varsta: de exemplu, in copilarie, tindem sa fim atrasi de mancaruri dulci si sarate, nu amare sau acre (de aceea legumele nu sunt preferatele celor mici).
Daca ai crescut intr-o familie in care ti s-a dat sa mananci cu forta ceva (desi nu iti placea gustul), supararea, greata sau anxietatea resimtite ti-au otravit mai mult ca sigur relatia cu acel fel de mancare.
10 sfaturi pentru copiii mofturosi la masa
Este important sa dezvolti o relatie sanatoasa cu mancarea de la o varsta mica, dar mofturile la masa sunt normale la majoritatea copiilor de pana la 3-5 ani. Dupa cresterea accelerata de dupa nastere (cand bebelusii isi tripleaza greutatea), apetitul se domoleste si micutul tau incepe sa prefere anumite mancaruri, incepand sa-si exercite controlul asupra propriei vieti. Unii copii mananca fara probleme morcovi si humus, altii vor doar paste si orez, ce ii place astazi poate fi aruncat pe jos maine sau timp de saptamani in sir iti poate cere doar cartofi prajiti.
Frustrarea si fortarea consumului anumitor alimente nu sunt solutiile potrivita pentru micutii mofturosi la masa: incearca mai bine sfaturile de mai jos, pentru a depasi cu bine stadiul acesta din evolutia copilului tau!
1. Stabileste un orar de masa. Fixeaza micul dejun, pranzul, un snack de dupa-amiaza si cina si respecta-le zilnic, chiar daca sunteti in weekend, in vacanta sau in vizita la bunici. Asa micutul tau va sti ca urmeaza sa mancance o data la 2-3 ore si, daca alege sa nu consume nimic la una dintre mese, o poate astepta pe urmatoarea.
Descopera 7 idei pentru micul dejun sanatos al copilului tau!
2. Ofera-i optiuni alimentare diverse si atragatoare optic. Umple masa cu o varietate de alimente pe care vrei ca micutul tau sa le consume (legume, fructe, proteine, carbohidrati), pentru a putea lua decizii sanatoase din oferta aflata la dispozitia lui. Gateste cat mai des altceva, pentru a tine la distanta monotonia alimentara. Ofera-i legume si fructe crude de cat mai multe feluri, humus, cereale integrale fara zahar adaugat, snacks-uri sanatoase (oferite cand le e foame, dar nu prea aproape de orele fixe de masa), cu aspect, textura, condimente si gusturi diferite (pe care le poate apuca singur in mana, taiate in forme amuzante si creative); nu te concentra pe ce alege si pe cat mananca; daca ii e foame, va manca ceva; daca nu mananca azi, va incerca data viitoare.
3. Nu-i gati lui separat. Daca faci zilnic ceva de mancare pentru voi si altceva pentru el, pentru ca stramba din nas la ce mancati voi, cazi intr-o capcana periculoasa: cel mic se va simti mereu in centrul atentiei si nu va incerca niciodata ceva nou. Instituie o regula clara: ce mancati voi, are si el optiunea de a manca; daca nu ii place nimic din ce e pe masa, poate alege un snack simplu (un mar sau cereale integrale fara lapte, de exemplu), plictisitor si deloc apetisant; asa il determinati sa incerce din mancarea de pe masa, care e mult mai interesanta vizual si aromata.
4. Ai rabdare. Nu uita ca dureaza pana cand micutul tau accepta ceva nou. Poti incerca de 10-15 ori sa ii oferi struguri pana cand ii va gusta singur si va decide daca ii plac sau nu. Deci ofera-i constant aceleasi alimente noi, lasa-l sa le atinga sau sa le simta textura in gura si nu renunta daca prima data le refuza sau le scuipa.
5. Fa cumparaturi si gateste alaturi de el. Asa il implici in procesul de gatire, ii cedezi partial controlul, il lasi sa aleaga el reteta (din 2-3 optiuni), prazul din piata sau legumele congelate din supermarket, ii dai responsabilitati potrivite varstei (sa amestece intr-o tigaie, sa masoare ingredientele, sa spele mararul rupt din ghiveciul de pe pervazul vostru etc.), il lasi sa contribuie la un proiect din care apoi vor fi mai tentati si mai curiosi sa guste.
6. Nu insista sa termine tot din farfurie. Ajuta-l sa se concentreze pe a manca pana se simte satul, nu pe a termina tot (uneori adultii uita cat de mic e stomacul unui copil). Tine minte o regula simpla, in acest sens: 1 lingura/an/fel de mancare. Responsabilitatea ta e sa ii oferi mancare buna si sanatoasa, decizia de a o manca ii apartine.
7. Transforma masa in ceva relaxant. Nu te stresa in legatura cu ce si cat va manca la fiecare masa si nu incerca sa il controlezi alimentar de fiecare data. Mesele in familie trebuie sa fie ceva natural, fara tipete, insistente, nervi si fara elemente care distrag atentia (televizor pornit, smartphone in mana). Parinti echilibrati inseamna copii echilibrati.
8. Foloseste alimente asamanatoare. Odata ce accepta un aliment nou, introdu-i altele asemanatoare ca aroma, culoare si textura, pentru a-l ajuta sa-si extinda preferintele.
9. Fa combinatii avantajoase. Serveste mancaruri noi, care nu-i plac (cu agust amarui sau acru) alaturi de alimentele lui preferate (dulci si sarate), pentru a-i „pacali” papilele gustative.
10. Nu il mitui cu mancarea. E tentant sa ii spui ca, daca isi mananca mazarea din farfurie, va primi pizza diseara, dar asa nu faci decat sa valorizezi recompensa si sa transformi ce are in fata intr-un aliment neplacut. In plus, il inveti ca poate mereu apela la acest tip de santaj alimentar si risti ca toate mesele sa devina o lupta continua.
Ce faci cand vine vorba despre desert?
Interzicerea dulciurilor si deserturilor nu este solutia potrivita, mai bine manageriezi inteligent cand si cum sunt acestea consumate, spun expertii. Da-i acces la ele, dar invata-i sa le manance rar (1 desert/zi, de exemplu). Daca ai un copil care nu mananca mare lucru, dar imediat dupa masa cere desert si termina tot sau te intreaba din start „Cat trebuie sa mananc ca sa primesc desert?”, nu procedezi cum trebuie. rar. Solutiile pe care le ai la dispozitie sunt urmatoarele:
-
da-i ceva bun odata cu una dintre mese – poate alege sa manance intai desertul sau doar pe aceasta, dar asa intelege ca dulciurile sunt o parte a mesei, nu singura parte; ii va fi foame si de altceva si, cu timpul, va consuma si mancarea sau poate doar pe aceasta
-
da-i ceva bun la finalul unei mese – indiferent cat mananca, ofera-i ceva bun la final, pentru a-l invata ca e in regula sa mananci dulciuri din cand in cand si ca desertul nu e o recompensa speciala, mereu dorita
-
inlocuieste dulciurile complet – unii parinti aleg sa elimine complet deserturile din peisajul alimentar al copilului, oferindu-i in schimb fructe, la finalul mesei
Descopera ce poti sa ii pui copilului tau in pachetelul pentru scoala!
Noi am descoperit dupa diversificare ca exista o matrice a preferintelor celui mic. Orice parinte daca urmareste cu atentie va descoperi un pattern in comportamentul alimentar al copilului. De aici, lucrurile se pot simplifica pentru ca orice parinte poate sa gateasca si sa ii ofere copilului ce ii place, fara presiune. Majoritatea copiilor au o etapa mofturoasa, dar se poate trece usor peste ea cu rabdare si implicare. Copiii au nevoie de noi adultii pentru ca dragostea pentru mancare este transmisa de parinti!